Arhivă pentru Martie, 2010

Ultimele cuvinte

Posted: Martie 27, 2010 in me,myself and I

Am coborat din masina … Era rece… Am intrat in restaurant. El era acolo. M-am asezat si mi-am dat jos esarfa care imi acoperea umerii. M-a privit atent si i-a facut semn chelnerului. A cerut o sticla de vin rosu. M-a mai privit inca o data. Era un amestec de neputinta si durere in privirea lui.

-Esti frumoasa. Mai frumoasa ca oricand.Pielea ta,zambetul,parul,gesturile,totul capteaza lumina si o rasfrange cu gratie.

Am dat din umeri.

-Asa ma vezi tu.

A tacut.

De altfel,toata aceasta frumusete,aceasta gratie nu erau intamplatoare. Stiam prea bine ce faceam in seara aceea: ma faceam de neuitat. Imi luam ramas-bun.Chiar si pielea mea era mai catifelata.Ochii mei aveau o stralucire aparte.Era o generozitate din partea mea sau o cruzime? Amandoua,cred… Amandoua…

Si in noaptea aceea,dupa mangaieri si gemete,i-am pus o intrebare.O ultima intrebare. La trecut…

-Nu crezi ca ne potriveam?

Nu a fost o intrebare prea stralucitoare…

-Ba da…ne potriveam si …inca ne potrivim…

Nu a mai continuat,nu isi gasea cuvintele.

-Eu cred ca ne potriveam… Imi placea sa fiu cu tine pentru ca nu ma plictiseam niciodata. Nici cand nu ne vorbeam,nici cand nu ne atingeam,nici cand nu eram in aceeasi incapere,nu ma plictiseam. Nici cand vorbeam cu orele la telefon. Nu ma plictiseam niciodata. Aveam incredere in tine,in gandurile tale. Intelegi? Tot ce vedeam si tot ce nu vedeam la tine imi placea. Totusi,iti cunosteam defectele.Chiar si demonii nostri se potriveau. Aveam impresia ca defectele tale se potrivesc cu calitatile mele. Nu ne temeam de aceleasi lucruri. Aveam nevoie de privirea ta sa ma simt … speciala…si protejata…

– Tu esti speciala oricum… fara mine esti si mai speciala… zambetul tau liber,pe care il afisezi il face confuz chiar si pe cel mai puternic barbat.

-Ma gandesc uneori ca nu ai fost destul de tare sa ma tii langa tine si destul de inteligent ca sa ma lasi sa o iau din loc…si sa ma intorc…

-Alessya de ce imi spui toate astea?

-Vroiam sa o stii.

-De ce acum?

-Nu stiu… Nu vroiam sa tin cuvintele astea pentru mine,puteam sa le scriu,dar vroiam sa ti le spun intai,nu stiu daca le voi mai scrie…sunt de neinteles

-Dar de ce imi spui asta acum?

-Pentru ca nu ti-ai dat seama de sansa pe care am avut-o…

Era trist,confuz,neputincios,rastignit. Stia ca este tarziu,prea tarziu.

-Acum trebuie sa plec. Sunt atat de obosita… Daca ai sti cat sunt de obosita. Eu…eu nu mai pot…

S-a ridicat si m-a prins de mana.

-Vreau sa ma lasi sa plec,trebuie sa ma lasi…

-Ai pe altcineva?

Doamne,eu ma chinui sa iti explic aici si tu ma intrebi daca am pe altcineva. Tipic TU! Am dreptate. Nu are rost sa imi petrec viata asteptandu-te,asteptand sa te schimbi. Trebuia sa aud cuvintele astea.

Mi-a dat drumul. Am plecat. Raspunsul meu mut a ramas in urma. Acum s-a sfarsit.

Am intors foaia. Toata suferinta asta nu are rost. Am dreptul sa fiu fericita. Si voi fi. Trebuie doar sa am rabdare.

Nu voi mai scrie despre tine. Am epuizat toate cuvintele.

Voi scrie despre Alessya si fericirea ei…

Anunțuri

Love was never her friend

Posted: Martie 21, 2010 in me,myself and I

Love is all that she wanted
But love was never her friend!

Tristete si resemnare

Posted: Martie 16, 2010 in me,myself and I

-Ma doare sa te vad asa

-Asa cum?

-Trista…sfarsita…nici nu stiu cum sa ma exprim… Tu esti mereu fericita,cu zambetul pe buze…e socant sa te vad asa…

-Nu pot fi mereu fericita …

Privirea lui trista m-a facut sa ma simt vinovata. Mi-a smuls un zambet…fals. Macar am incercat. In fond,nu avea rost. Ma cunoaste prea bine…

Si-a aprins a doua tigara. Priveam cum se imprastie fumul si imi imaginam ca asa e si cu tristetea. Apare,se instaleaza comfortabil in sufletul tau,il face praf si mai apoi dispare…Alessya cum poti compara tristetea cu fumul de tigara? Nu stiu …

Tacere infernala. Schimb de priviri resemnate. A treia tigara.

M este prietenul meu cel mai bun. El a reprezentat “amenintarea” pentru fiecare relatie a mea.Nu a fost placut de nici unul dintre barbatii care au trecut pragul sufletului meu.Ii voi fi mereu recunoscatoare pentru tot ce a facut pentru mine,pentru ca m-a sustinut si nu m-a lasat niciodata sa ma prabusesc,mi-a daruit credinta si aripi sa pot zbura mai sus,de fiecare data.

Stie motivul tristetii mele dar nu pune intrebari.

Mi-am pus o cana de ciocolata calda. M-am uitat pe fereastra cum arata o zi de primavara in care frigul si zapada sunt la locul lor. El si-a stins tigara si s-a ridicat.

-Trebuie sa plec.

S-a apropiat si m-a sarutat pe frunte.

-Ai grija de tine. Sa nu mai plangi…

-Crezi ca plang prea mult?

-Da.

M-a lasat singura cu gandurile mele. Aveam chef de o tigara. Ce idiotenie,nu mai fumam de cateva luni. Da,dar uite,asa e viata… Dovedesti o vointa formidabila si pe urma,intr-o dimineata banala de luni,te gandesti sa te apuci din nou de fumat. Solutia la toate problemele este un pachet de tigari. Asta era!

M-am asezat in fata laptop-ului. O sa scriu…Despre ce sa scriu?

Despre noi.

Despre esecurile noastre.

Despre lasitatile si sacrificiile noastre.

Despre fericire.Despre dragoste.

Despre tristete si resemnare.

Timp de Rai si Iad

Posted: Martie 10, 2010 in me,myself and I

Ploaie.Zapada.Vant.Urat. Da,urat ca in poeziile lui Bacovia. Schimbarile astea capricioase ale vremii ma indispun teribil. Vremea rece de afara imi accentueaza singuratatea. Trebuia sa fie cald,sa fie primavara,sufletul meu sa inceteze cu hibernatul si sa porneasca la drum,luminat de razele timide ale soarelui,sa colinde strazile,cu un dor fara nume.

Ma simt pierduta … ca o frunza purtata de vant. Ca un fluture fara aripi…de fapt,ca un fluture cu aripile inghetate …incapabil sa zboare…

Lacrimile mele ma atentioneaza ca se scurge nisipul din clepsidra timpului. Firele de nisip se lovesc,cu brutalitate,unele de altele. Lacrimile mele imi spun ca acea dragoste unica,ideala,trebuie cautata in alta parte,in alte tinuturi. Iubirea trebuie intretinuta ca un foc sacru,iar noi,nu facem nimic pentru ca ea sa arda mai puternic, sa poata nimici durerea,suferinta in calea ei. Sa arda toata rautatea…

Unde sunt servetelele alea? Gata.Ciocolata calda. O sa ies la cumparaturi. Mai bine nu. O sa dau drumul la muzica. Celine Dion ma afunda si mai mult in starea asta. O sa gatesc ceva nou. Pentru asta trebuie sa merg la cumparaturi. O sa citesc. Orice bucurie care mi-a adus-o literatura pana acum,se anuleaza in starea trista in care ma aflu.

Nici un scriitor nu ar putea crea o opera atat de complexa,cu atatea rasturnari de situatie si cu atatea calamitati cate s-au petrecut in viata mea,in ultimii ani.

Viata m-a purtat spre cele mai inalte culmi,am strigat din tot sufletul “Sunt fericita” pentru ca in secunda urmatoare,sa fiu ingenunchiata si aruncata in ghearele durerii.Impactul a fost nimicitor pentru sufletul meu.Dar,a fi cu adevarat puternic inseamna a o lua iar si iar de la capat.Cu incredere si speranta in ceva mai bun.

Nu nasterea in sine reprezinta venirea unui om pe lume,ci biruinta lui asupra necazurilor,rautatii si ignorantei celorlalti.

Intotdeauna mi-am ascuns lacrimile si am asezat un strat subtire de fond de ten peste suferinta asezata pe chipul meu si drept raspuns la orice intrebare,am spus “o,n-am nimic! Sunt bine.”

Sunt o actrita buna…merit un Oscar…

Mimez perfect fericirea. Slava domnului ca nu a fost nevoie sa imi mimez orgasmele. 🙂

„Eu, eu rad si plang

Sa uit cate ziduri ma strang

Simt ca voi plati mai tarziu

Tot ce uit si tot ce stiu

Si aud cum bat….

Clopote albe, clopote negre

Timp de Rai si Iad, in fiinta mea.”


Pentru ca eu sunt

Posted: Martie 6, 2010 in me,myself and I

Pentru că eu sînt cea dintîi şi cea de pe urmă
Eu sînt cea venerată şi cea dispreţuită
Eu sînt prostituata şi sfîntă
Eu sînt soţia şi fecioara
Eu sînt mama şi fiica
Eu sînt braţele mamei mele
Eu sînt cea stearpă şi numeroşi sînt copiii mei
Eu sînt cea căsătorită şi fata bătrînă
Eu sînt cea care aduce pe lume şi
cea care nicicînd n-a zămislit
Eu sînt alinarea durerilor naşterii
Eu sînt soţia şi soţul
Eu am fost bărbatul care m-a crescut
Eu sînt mama tatălui meu
Sînt sora soţului meu
Şi el e copilul meu respins
Poartă-mi totdeauna respect
Pentru că eu sînt cea scandaloasă şi cea magnifică

Imn catre Isis descoperit la Nag Hammadi in sec III – IV

Sweet dream or a beautiful nightmare

Posted: Martie 2, 2010 in hot

Am coborat din taxi in fata blocului…

Deja devenea familiar …Am deschis usa si am urcat scarile…

Am scos cheile din plicul meu negru,primit cadou de la el si am deschis,timida,usa.Am intrat in apartamentul gol si rece. Mi-a spus la telefon ca mai intarzie.

Am ales sa nu aprind lumina. M-am asezat pe canapea,mi-am dat jos cizmele cu toc si m-am ghemuit intre perne.Intunericul era presarat de puncte de lumina,uimitor de intense prin draperiile din living.

Era liniste,genul acela de liniste infernala. M-am ridicat si am mers in dormitor. Am aprins lumina. Am privit patul,patul acela mare si extrem de comod unde i-am permis sa ma atinga,sa ma sarute,sa mi-o traga. Iar acum,doar gandindu-ma la penisul sau,la mainile si limba sa,imi era si mai greu sa ma aflu acolo.Am zis ca gandurile vor inceta in momentul in care voi stinge lumina,dar atunci s-a deshis usa apartamentului si a intrat el. Am mers in hol sa il intampin… A aprins lumina si am stat cateva secunde si ne-am privit. Eram in acelasi loc. Amandoi. Atmosfera devenea tensionata si rece…

Ocupata sa il privesc ,nu observasem buchetul imens de trandafiri albi.L-a intins catre mine.Ocazia nu cred ca era neaparat ziua de 1 martie ci faptul ca ma aflam acolo,dupa atata timp. Spune ceva si nu sta asa…spune multumesc …gandurile mele vorbeau pentru mine…

S-a apropiat de mine. M-a sarutat profund,pasional,fierbinte. Am inchis incet ochii si m-am lasat purtata de valul de caldura .Vointa mea se prabusea ,iar ratiunea se lasa prada sentimentelor. Nimic nu a mai contat. Am raspuns instinctual.Mainile mele s-au agatat de el cu dorinta. Nici nu mai stiu cand am ajuns in dormitor. Prin ceata i-am auzit vocea,apoi i-am simtit mainile pe umeri,pe spate,pe coapse,aproape,mai aproape.Familiaritatea socanta cu trupul lui m-a trezit brusc din ceata senzuala la realitatea cruda. M-am smuls de langa el. Am inspirat adanc de cateva ori… Mi-am descheiat fermoarul rochiei si am ramas goala in fata lui. Desi nu il priveam in ochi,simteam cum privirea lui se plimba pe trupul meu. Imi doream sa il simt…in mine,sa ii simt trupul deasupra mea.Ochii lui parca ma atingeau,lasand in urma lor pete de caldura. Gatul,sanii,abdomenul,coapsele erau toate atinse si mangaiate de ochii lui negri.Undeva,adanc,in trupul meu se trezea o dorinta carnala. M-a sarutat dur.Imi musca buzele iar limba lui se contopea cu limba mea.Deja nu mai rezistam. I-am sarutat gatul si l-am muscat usor. Am coborat jos,si mai jos. L-am supt in timp ce el isi tinea mainile in parul meu.Ma excita asta. M-am ridicat si mi-a mangaiat buzele.

Ma privea nemiscat,plin de dorinta…ros de gelozie…o gelozie posesiva.

Mi-a sarutat gatul,mi-a atins sanii,jucandu-se cu sfarcurile care se intareau in mainile lui. Am gemut usor si mi-am lipit corpul de al lui. Ii simteam pulsul accelerandu-se si respiratia tot mai alerta. Ne-am indepartat usor unul de celalalt,raspunzand unei porniri interioare si atunci m-a patruns cu duritate.Ma domina.M-am lasat abandonata in bratele lui. Era incredibil de ferm si era atat de bine…Era atat de bun. Miscarile lui erau rapide,apoi din ce in ce mai puternice,mai lente si mai profunde.

Am pierdut orice notiune a timpului,spatiului,a ceea ce era bine si rau. Cu fiecare zvacnire patrundea in mine si mai adanc. Si mai adanc.Am gemut usor cand senzatiile s-au intensificat si mi-am infipt unghiile in spatele lui .Am tipat de placere cand am ajuns pe culmile unui orgasm lung si delicios,ca o picatura de apa fierbinte in mijlocul unui cub de gheata.

Am ramas imbratisati,cuvintele nu isi mai aveau rostul. Eram impreuna. Ca impletirea atei albe cu cea rosie a snurului de martisor.

Cand m-am trezit el nu mai era acolo.

Locatia se schimbase intre timp.

M-am trezit singura in patul meu de acasa.

I don’t wanna wake up from you…