Ploaie.Zapada.Vant.Urat. Da,urat ca in poeziile lui Bacovia. Schimbarile astea capricioase ale vremii ma indispun teribil. Vremea rece de afara imi accentueaza singuratatea. Trebuia sa fie cald,sa fie primavara,sufletul meu sa inceteze cu hibernatul si sa porneasca la drum,luminat de razele timide ale soarelui,sa colinde strazile,cu un dor fara nume.
Ma simt pierduta … ca o frunza purtata de vant.
Ca un fluture fara aripi…de fapt,ca un fluture cu aripile inghetate …incapabil sa zboare…
Lacrimile mele ma atentioneaza ca se scurge nisipul din clepsidra timpului. Firele de nisip se lovesc,cu brutalitate,unele de altele. Lacrimile mele imi spun ca acea dragoste unica,ideala,trebuie cautata in alta parte,in alte tinuturi. Iubirea trebuie intretinuta ca un foc sacru,iar noi,nu facem nimic pentru ca ea sa arda mai puternic, sa poata nimici durerea,suferinta in calea ei. Sa arda toata rautatea…
Unde sunt servetelele alea? Gata.Ciocolata calda. O sa ies la cumparaturi. Mai bine nu. O sa dau drumul la muzica. Celine Dion ma afunda si mai mult in starea asta. O sa gatesc ceva nou. Pentru asta trebuie sa merg la cumparaturi. O sa citesc. Orice bucurie care mi-a adus-o literatura pana acum,se anuleaza in starea trista in care ma aflu.
Nici un scriitor nu ar putea crea o opera atat de complexa,cu atatea rasturnari de situatie si cu atatea calamitati cate s-au petrecut in viata mea,in ultimii ani.
Viata m-a purtat spre cele mai inalte culmi,am strigat din tot sufletul “Sunt fericita” pentru ca in secunda urmatoare,sa fiu ingenunchiata si aruncata in ghearele durerii.Impactul a fost nimicitor pentru sufletul meu.Dar,a fi cu adevarat puternic inseamna a o lua iar si iar de la capat.Cu incredere si speranta in ceva mai bun.
Nu nasterea in sine reprezinta venirea unui om pe lume,ci biruinta lui asupra necazurilor,rautatii si ignorantei celorlalti.
Intotdeauna mi-am ascuns lacrimile si am asezat un strat subtire de fond de ten peste suferinta asezata pe chipul meu si drept raspuns la orice intrebare,am spus “o,n-am nimic! Sunt bine.”
Sunt o actrita buna…merit un Oscar…
Mimez perfect fericirea. Slava domnului ca nu a fost nevoie sa imi mimez orgasmele. 🙂
„Eu, eu rad si plang
Sa uit cate ziduri ma strang
Simt ca voi plati mai tarziu
Tot ce uit si tot ce stiu
Si aud cum bat….
Clopote albe, clopote negre
Timp de Rai si Iad, in fiinta mea.”
alessya's blog 
Hei! Uite niste cuvinte asezate superb intr’o caracterizare ce cred ca se potriveste multor persoane… Ma simt mai bine cand vad ca nu sunt singurul 🙂 Ms.
Allesya – toti trecem prin astfel de stari. Bineinteles ca cel mai durereos ni se pare cand se intampla cu noi. Pentru ca golul simtit in sufletul nostru ni se pare de neinteles. Iti doresc o primavara adevarata in suflet… Si suficienta putere sa treci zambind, daca se poate peste toate. Si aici nu ma refer la masca afisata ci la zambetul sufletului! }{
Eu cred ca te-au bulversat atatea cate ti s-au intamplat. Daca ai putea, fa o plimbare singura pana la munte, undeva frumos. Pune-ti sentimentele la intrebari, cauta si vei gasi fericirea. Trebuie doar sa ai rabdare, fara sa iti biciuiesti constiinta si mintea.
Mi-a plăcut finalul. Totuși, capul sus, viața este frumoasă, găsim frumusețea ei în lucrurile simple.
O zi plină de frumos!
multi ne regasim in cuvintele tale …din pacate nu multi au curajul sa tina capul sus
bravo :*>:D<
citeam si totusi zambeam si inca zambesc, desi ar trebui sa ma intristez. zambeam tocmai pt ca pana nu demult am simtit si eu aceasi singuratate, aceasi dorinta de „el”…de tot ce e frumos, dar in ultima perioada viata mi-a luat si alte intorsaturi si sunt bine, fara sa mint sau sa mimez, sunt fericita! da, azi sunt fericita….iar daca maine nu voi mai fi, nu conteaza! important ca azi, acum sunt bine!
esti trista, de aia e vremea asa. ia zambeste!
bacovia a fost si va ramane poetul meu prefereat…..il ador…si te ador pe tn cum scriii….:P
Si al meu. De altfel, singurul care imi place.
c’est la vie :d? Lasa lacrimile sa cada, nu le tine in interior … si nu uita ca maine va fi o noua zi 🙂
inca o marturie ca, viata bate orice imaginatie de carte… si este bine asa… sustin eu…
sesizez… cheia se numeste dragoste… iubire… pe care vrei tu sa o cauti in alta parte…
eu zic… ea nu trebuie cautata nicicand, nicicum, niciunde ci pur si simplu oferita fara nici o pretentie…
pana la urma, starea de fericire se instaleaza nu cand primim dragsote ci cand oferim… (primind, apare doar multumirea de sine… vanitatea… )
ascuns in fiecare zambet este o lacrima, in fiecare lacrima are un suras… doar putin atentie la privit si le zarim impreuna, intr-o ciudata coexistenta…
platim, in fiecare clipa. tribut trecerilor noastre… asteptam ziua de maine doar pentru o majorare a birului… nu pentru iertare…
viata insa ne ofera si perspectiva stralucitoare… doar trebuie sa privim in directia soarelui… hai… chiar daca acum nu se vede el este acolo… te priveste… priveste-l si tu pe el…
multumesc :*:*:* >:D<
e un exercitiu bun sa mimezi fericirea.nici n-ai sa realizezi cand se instaleaza de-a binelea!
daca nu mimezi orgasmele e un punct forte asta….sper sa fie si adevarat :D:P….tristetea o poti aluga prin activitate…si tre sa vrei….
super:X ma regasesc si eu in cuvintele tale…:X:* :*
Iubita … mi-ai frant inima … nu-mi place sa citesc asta de la tine … dar poate, pe partea cealalta … stiu cat de bine e sa te descarci … Eu te iubesc oricum si te voi iubi mereu ! Esti speciala !
Mersi mult :* Si eu pe tine >:D<
Nu te întrista, trece! Şi eu aştept cu nerăbdare primăvara aia frumoasă, cu verde şi multă, multă viaţă şi cu multe zâmbete, dar, nu-i nimic dacă întârzie, o s-o aşteptăm cu braţele întinse până când o să-şi găsescă drumul către noi.
Fii fericită, viaţa e scurtă şi nu merită s-o iroseşti cu momente de nostalgie!
Iti multumesc pentru sfat 🙂
eii nah. banuiesti?:> pe cine?:)) analizand , nu e greu de dat seama:)) cine e baiatul deosebit;;)
:*
E bine ca mai exista si barbati deosebiti 🙂
Si uite Alessya ca a venit si soarele. Si e cald si e bine. Si viata e mai frumoasa decat vremea de afara, sau decat orice zi de vara undeva pe malul marii. In fond, chiar si pe mare mai sunt furtuni, nu? Dar ulterior, soarele rasare iar pe cer, alunga norii si calmeaza marea.
Merita sa zambesti si sa fii fericita. E greu uneori, dar e bine apoi. Si nu tot tu esti aia care vei spune „Ce proasta am fost ca am suferit si am uitat de mine”. Ai putea oare sa ma contrazici?
Te iubesc!!!!
Si eu te iubesc … a rasarit soarele dar in sufletul meu este inca furtuna 🙂 Dar stiu ca va fi bine 🙂
Normal ca va fi bine, mereu va fi bine, mereu este bine, dar noi nu suntem suficient de egoisti sa ne gandim numai la noi, sau invers, suntem prea egoisti si, poate capriciosi, ne dorim un lucru anume si nu vrem sa vedem ca ne e bine si fara acela. Ca e mai bine sa duci o viata singura, cu sansa de a cunoaste oameni noi, oameni care pot sa te iubeasca fara sa te inchida intr-o cusca, decat sa stai langa o persoana care te sufoca si tot ce stie sa faca este sa te ucida, lent, dar sigur pe dinauntru.
Este mult mai usor sa zicem ca iubim pe cineva si ca nu putem sa traim fara dansul, decat sa ne gandim la defectele si la efectele negative ce acesta le avea asupra noastra. La faptul ca la final de toate, nimeni nu este suficient de bun pentru noi si ca nimeni nu merita nicio lacrima. Desi (aici ma voi contrazice), e uman sa plangi uneori. Eu plang des, fara niciun motiv. Pur si simplu simt nevoia sa plang. Chiar si de fericire. Sunt om, si asta imi da dreptul sa mai si cad.
Dar in acelasi timp sunt un Demon si asta imi permite sa fiu suficient de egoista si sa provoc suficienta suferinta cat sa imi inalt mie sufletul, sa calc peste cadavre pentru a obtine ce vreau. Si toate astea doar pentru a fi fericita.
Conteaza mult viziunea pe care o ai asupra vietii si asupra a ceea ce vrei de la viata. Vrei sa fii trista mereu si sa-ti plangi de mila? Sa ai sufletul faramitat de frici si durere? N-ai decat; este alegerea ta, pentru ca e viata ta (si aici generalizez nu ma refer neaparat la tine). Vrei sa crezi ca esti cea mai buna? Poti avea lumea la picioare, fara faima si fara bani. Fara iubire si fara prieteni. Conteaza doar atitudinea!
Multumesc pentru un blog interesant